Care sunt riscurile pe care le poti anticipa cand pleci cu un copil de 1 an si jumatate intr-o tara tropicala? Boli tropicale, muscaturi de tantari si arsuri.
1. Te asiguri ca are toate vaccinurile necesare. Pentru Guadelupa nu se face nici un vaccin suplimentar deci e ok.
2. Iti iei spray de protectie impotriva tantarilor, chiar daca il cumperi in tara de unde pleci unde sunt -10 grade si farmacista te privesti cu ochii cat cepele. Iti innebunesti partenerul care sfarseste prin a ceda nervos si a cumpara doua « moustiquaires » 360° pentru a fi sigur ca in patutul copilului nu patrunde decat aerul.
3. Cumperi cel putin doua tuburi de ecran solar grad de protectie +50 desi se gasesc produse similare si mai ieftine si acolo unde te duci.
Ei bine Sofia nu cade prada niciunuia din riscurile de mai sus, ci face: otita si gripa in ordinea mentionata.
Dupa o saptamana de tratament impotriva otitei si 4 zile de febra 38°, dupa 2 vizite la medic fara rezultat si care ne-au costat peste 100 de euro intrucat nu avem inca asigurarea, imi inregistrez o idee in cap si anume: antibiotic!!
E duminica dimineata, Sofia are 38, striga mami de vreo 200 de ori gemand. Intru intr-un fel de transa. Atmosfera horror. Victima la indemana? Laurent. Ei bine, unde se gasesc medici in Guadeloupa duminica? La urgente si….la aeroport!!!
Pana la Raizet aeroport facem 40 km cu un copil in semi-agonie. Nu ne vorbim, eu de teama sa nu-l ucid verbal pe Laurent, el din acelasi motiv.
Ajungem, coada, cativa pacienti cu membre rupte sau luxate, majoritatea cu….gripa. Ma asez, din fericire Sofia incepe sa devina mai interesata de ceea ce o inconjoara. Sunt 2 medici si vine si randul nostru destul de repede. Urmeaza consultatia de rigoare: urechi, gat, plamani, urletele Sofiei, medicul care incearca sa-si faca jobul.
Ne reluam locurile pe scaun. Incep un discurs semi coerent: ii spun ca sunt foarte ingrijorata, ca de 2 saptamani avem probleme de sanatate, ca eu am astm si ma tem ca si ea e sensibila si adaug: in Romania i s-ar fi prescris un antibiotic.
Medicul calm mi se adreseaza: -Madame je comprends votre inquiètude mais la seule chose qu’on peut faire c’est d’attendre. Tensiunea mea urca. Continua: Madame je perçois en vous une certaine angoisse, vous n’allez pas bien non plus n’est-ce pas? Intrebarea lui parea sincera si nu am simtit urma de dispret in glas altfel ar fi riscat strangularea.
Insist si cer fara jena antibiotic. Si el instista-Madame, c’est virale, l’antibiotique ne lui donnera que la diharée. Vous allez voir dans 2 jours elle ira mieux. Si vous voulez on pourrais faire une prise de sang mardi pour voir s’il y a une surinfection.
Inteleg ca nu mai e nimic de facut, ma cert in gand ca nu al luat Augmentin de acasa si iesim.
Intr-un mod miraculos Sofia incepe sa-si revina. Luni incepe sa manance normal. Febra scade. Spre sfarsitul saptamanii alearga victorioasa pe plaja, tusind e drept. Descopar ca baile in mare ma ajuta sa-i curat foarte bine nasul. Saptamana ce a urmat nu mai avea nimic.
Concluzia: in Romania i s-a prescris antibiotic pentru o simpla raceala. In ianuarie a luat 7 zile de augmentin for nothing. Am descoperit ca intr-adevar chiar si un bebe de un an poate sa-si faca proprii anticorpi chiar daca suferinta a prelungita cu cateva zile. Mai presus de toate mi-am infrant propriile conceptii (un bun prieten le-ar denumi schémas de pensées).