Nu sunt o mare iubitoare de animale. Le gasesc simpatice, ma intristez cand le vad suferind, le hranesc insa nu le suport prezenta in casa. Da stiu, am mentalitate de fata de la tara.
Candva o prietena care a trait cativa ani in Africa mi-a spus ca avea animalute peste tot prin casa sau gradina si ca asa era acolo, trebuia sa te obisnuiesti.
Ei bine e cam ceea ce mi se intampla aici. Gasesc dimineata cate o broscuta transparenta in cada delectandu-se cu picatura de la dus, pe capacul toaletei sau prin casa sub forma de chips , uscata din lipsa de apa.
Intr-o seara (daca nu stiati lucrurile ciudate se intampla seara sau noaptea, asa ca intr-un thriller) vad ascunzandu-se dupa cuptorul cu microunde o chestie dubioasa care se misca prea repede ca sa vad ce e. Tip isteric, apare Laurent care-mi comunica relaxat: « C’est pas grave, c’est rien, un pauvre mabouya« . Acel biet mabouya nu e decat o ….soparla cu labute in forma de maini (pe « degete »avand un soi de ventuze) si care-si plimba niste ochii rotunzi in toate directiile. « E super timid », ma anunta Laurent cu mila in glas. Pai pot sa-l asigur ca si eu sunt timida cand e vorba de soparle. I se spune si gecko. Ok draga Gecko, ma rog cu sinceritate sa nu-ti vina vreo idee si sa te lipesti de mine cu ventuzele tale in timpul unui salt mortal dupa vreun tantar. Laurent ma consoleaza: « gandeste-te ca e un animal domestic pe care nu-l hranesti, nu trebuie sa-l plimbi si e foarte util omoara tantarii si gandacii ». Nu pot sa rezist unui asemenea argument!Nu vreau sa mai vorbesc de micile soparle pe care le gasesc aproape de fiecare data in camera de oaspeti si care-si schimba culoarea de frica atunci cand ma vad.
Pas de chance, cum v-ati dat seama sunt inconjurata de oameni care iubesc animalele, incluzand-o si pe Sofia care e innebunita dupa pisici. Avem constant 3 pisici care traiesc pe terasa, 2 pui de pisica in garaj si alte 2-3 pisici care apar seara ca sa manance crochetele pisicilor noastre. Life is beautiful, n’est-ce pas?
Era exclus sa las pisici in casa dar intr-o seara s-a intamplat inevitabilul. Vad pisica mama alergand innebunita pe terasa dupa care apare si traverseaza rapid sufrageria oprindu-se in garaj. A adus un pui in casa. Incep discutiile. Ii spun lui Laurent ca nu exista posibilitatea ca pisica sa se instaleze in casa cu pisoii. In fine, ma las pagubasa, pisica se uita la mine intr-un mod ciudat, mieuna, parca ma ruga, incredibil!. O las sa aduca si ce-l de-al doilea pui. Laurent face excel de zel insa. Se apuca si le face o « casa » din carton.
Bravo pisica chérie! Dedic articolul tuturor prietenilor mei care au descoperit inaintea mea inteligenta si puterea de a anticipa a animalelor (Gabi, Misu, Iliana, Mica, Cristina etc). Eu pastrez in continuare distanta desi nu pot sa nu recunosc ca am mai multa consideratie pentru pets decat aveam inainte de a fi surrounded :).
![thecadactyle-mabouya[1]](http://leblogdeliana.talvasson.fr/wp-content/uploads/2012/05/thecadactyle-mabouya1.jpg)
