…populatiei tarii din care provin. Cand eram copil pe la vreo 4-5 ani ma ingrozeau oamenii de culoare. Eram convinsa ca mananca, copii si i-am convins si pe altii de lucrul acesta in speta bietul meu var Cristi (spun bietul pentru ca era victima multelor mele psihoze infantile). Nu stiu de unde imi venise ideea canibalismului, parintii mei sunt niste oameni normali, nu au incercat niciodata sa ma sperie cu asta.
Teama mea s-a terminat atunci cand in bloc la noi s-a mutat o familie de culoare. Aveau trei copiii iar fiica cea mare Oluinka era de varsta mea. Cred ca erau singura familie de « black people » de pe tot cuprinsul judetului Arges si inca alte cateva judete. Campulungenii nu mai vazusera asa ceva si ii priveau pe strada ca pe niste saltimbaci. Mie imi placea Oluinka. Era imbracata frumos, vesela tot timpul si avea cele mai ciudate coafuri pe care le vazusem vreodata. In plus era la fel de inalta ca si mine, lucru rar. Fratele ei Femi era un mare dansator de rapp. Toti locatarii isi iteau capetele pe fereastra atunci cand dadea reprezentatii in spatele blocului. Atunci am inteles pentru prima data ce aducea familia de culoare in cartierul nostru altfel trist, de provincie, aducea…..culoare.
De mai bine de patru luni stau intr-un loc unde fac parte din populatia minoritara. Initial m-am simtit usor discriminata. Poate discriminarea era doar in capul meu? In patru luni nu numai ca am reusit sa ma integrez dar sunt cucerita de oameni politicosi, gata oricand sa-si arata albeata dintilor intr-un zambet.
Am mai spus-o: oamenii ma saluta pe strada fara sa ma cunoasca. In Bucuresti am vecini de bloc care de-abia catadicsesc sa-mi raspunda la buna ziua. Acesti oameni ma invita sa trec la casa de la supermarket inaintea lor atunci cand sunt cu Sofia in brate sau am putine cumparaturi.
Vecina de peste drum imi face aproape intotdeauna cu mana desi de-abia daca am vorbit cateva fraze.
Copiii o striga pe Sofia cand iesim pe strada spunandu-i: Coucou Sofia!
Atunci cand sunt in trafic, cu mici exceptii, oamenii sunt courtois: nu-ti fura niciodata locul de parcare atunci cand astepti linistit sa se elibereze, ti se da prioritate chiar cand nu ai. Vanzatorii si chelnerii iti spun intotdeauna buna ziua si la revedere.
Ei da, in tara de unde vin culoarea e in continuare ceva special. Cei care sunt altfel sunt de cele mai multe ori greu integrati desi se stie: intr-o societate calitatea oamenilor nu e data de culoare ci de felul in care stiu sa-si respecte aproapele.